Soia
Our articles about: all
()
Video-urile noastre despre: all
()
Mai multe despre soia
Soia, Glycine max (L.) Merr., Este o specie din genul Glycine. Este o plantă erbacee anuală cu creștere rapidă, de până la 2 m în înălțime și sistem radicular care se poate extinde până la 2 m în adâncime. Rădăcinile formează nodozități atunci când sunt inoculate cu bacteriile fixatoare de azot Bradyrhizobium japonicum.
Soia este cultivată timp de pete 3.500 de ani. Planta provine din China și constituie, în prezent cea mai importantă sursă pentru producerea de furaje cu conținut bogat de proteine utilizată în Europa. Cea mai mare parte din soia utilizată în Europa este importată; în 2019, au fost produse aproximativ zece milioane de tone în Europa. Randamentul mediu constituie circa 2,3 t/ha, dar poate depăși valoarea de 5 t/ha în zonele favorizate din Europa. Boabele, în sine, sunt bogate în proteine (aproximativ 40%) și ulei (aproximativ 20%). Sunt foarte apreciate datorită combinației de proteine și ulei și datorită calității nutriționale ridicate a proteinei. Pentru hrana animalelor, soia este, de obicei, procesată pentru a spori digestibilitatea și a reduce unii factori anti-nutriționali. Este, de asemenea, utilizată pentru produse alimentare, cum ar fi tofu, tempeh sau laptele de soia. Făina de soia reprezintă un produs de aport major în producția intensivă de animale.Soia poate fi cultivată în majoritatea tipurilor de sol, dar preferă soluri calde, bine drenate. Soia sălbatică este o plantă de zi scurtă. Zilele lungi sau prelungitoare împiedică inițierea înfloririi la majoritatea soiurilor. Sensibilitatea la durata zilei variază, în dependență de soiul de soia, constituind factorul esențial care determină adecvarea unui soi pentru o zonă și perioadă de semănat respectivă. Fiind semănată, de obicei, în lunile martie și aprilie, când temperatura în sol atinge circa 9°C, soia se maturizează în septembrie sau octombrie în majoritatea regiunilor de producție europene. Recoltarea, cu utilizarea combinei de recoltat, se efectuează după căderea frunzelor, când conținutul de umiditate al boabelor scade sub 20%, în mod ideal, fiind de circa 13%.
